Pasi de cha-cha in China Town

O combinatie fericita intre Mambo si Rumba, cha-cha-ul a aparut la inceputul anilor 50. Acorduri de jazz, ritmuri de mambo, miscari senzuale de rumba si trupele din Havana de acum mai bine de 50 de ani... mai-mai ca imi doresc sa ma fi nascut pe-atunci. Lasa ca ma fac eu mare (vorba unei bune prietene) si ajung sa vad Cuba asa pe indelete, cum imi doresc.

Pentru ca ma obsedeaza de cateva zile, m-am documentat si am aflat de la ce vine de fapt denumirea de "cha-cha". Am gasit chiar mai multe variante: de la sunetul scos de clopotele din Haiti (si acolo vreau sa ajung, macar sa aud clopotele), de la sunetul scos de pantofii femeilor cubaneze in salile de dans, de la "chacar" (arborele de cacao) sau "char" (ceai).

Cha-cha-ul este un dans rapid, iar numaratoarea "1-2-3-cha-cha" este deja celebra. Mi-a rasunat si mie in minte timp de o saptamana de cand am invatat prima coregrafie de cha-cha. De fapt ma trezesc cu ea in minte, iar in metrou o sa ajung sa numar in curand statiile 1-2-3-cha-cha. O sa urc treptele pe ritm de cha-cha. Si inevitabil o sa ma impiedic pe ritm de cha-cha.

Pentru cei care vor incerca vreodata cha-cha-ul, cateva sfaturi: nu incercati niciodata pentru prima data cha-cha cu un partener chinez foarte entuziasmat si inflacarat de "vraja cha-cha", de pantofii lui cei noi care bocane si terifiat de ceasul din sala care anunta ca ora de dans este pe sfarsite.

S-ar putea sa aiba urmari nefaste: febra musculara timp de 3 zile, pantofi distrusi (in incercarea de a-l domoli, ahh, dar nu l-am nimerit) si parerea de rau ca nu am invatat niciodata cateva cuvinte mai "expresive" in chineza. Sau japoneza, ce-o fi. Nu am fost in stare sa il "identific". Eram prea atenta la 1-2-3-cha-cha si la miscarile strategice ale tocurilor.