Mi-e pofta de lalele

De multe lalele, cat sa nu-mi incapa in toate canile, paharele si vazele din casa. Luate din piata si duse cu grija doua statii de troleibuz.

De soarele care imi intra in ochi la semaforul din intersectie, de locul de la geam din spatele soferului, de aerul caldut de la 11-12, de mirosul palmelor dupa ce au fost sufocate in buchetele legate cu sfoara.

Pentru lalele, ca si pentru dormitul dimineata tarziu primavara, nu exista niciodata prea mult.

Wishful Tuesday

Uneori ne dorim lucruri excesiv de simple.

Love is not a commodity

Si acum ca a trecut, (in sfarsit!) si ziua de ieri:

Why Love Matters More (And Less) Than You Think

Articolul asta este ca o cafea fierbinte intr-o dimineata nedormita:

"But love is not a commodity. Love is the messiest, most singular, least interchangeable, and most transformative idea our species has yet invented."

"Despite our attempts to trivialize it, commercialize it, and strip-mine it of meaning, love is still dangerously, incandescently meaningful. While we may try to reduce it to a mass-made quasi-luxury we purchase on credit once a year, obediently, in the form of chocolates, flowers, and dinners, it remains vital."

I call it tuesday

Pentru ca mi se pare aberant sa alegi o zi din an, impreuna cu TOT restul lumii, in care sa-ti declari sus si tare iubirea. Ca un banner interstitial fara buton de close.

Sa cumperi flori, praline, ursuleti, perne si alte dulcegarii. Sa alergi prin mall-uri dupa pungute de cadouri care sa spuna in locul tau cat de mare e inima ta. Ea / el ar trebui sa stie. Sa cumperi clasici (atat de clasici...) trandafiri rosii dupa ce tot anul i-ai mai cumparat, eventual, flori doar de ziua ei si de 8 martie.

Si nu, nu inseamna ca nu sunt o persoana romantica. Dar tot ce este pur demonstrativ, nu este.

Si tot ce este sustinut sus si tare, in general, nu are fond. Si forme, cred ca sunt suficiente in ziua de azi.

Si poate ca daca te-ai opri putin din goana de azi cu "trebuie neaparat sa gasesc flori ca ne vedem la 6" ai vedea ca ar fi mai sincer si mai fumos sa-i cumperi mai des flori in restul anului. Sa alegi cea mai banala zi si sa-i cumperi o tampenie care sa o faca sa zambeasca, in loc de un cadou clasic la care se asteapta. Sa o asculti cand are o problema, in loc de o cina la un restaurant scump pe 14 februarie cand probabil nici nu stiti ce sa va mai spuneti. Si multe alte nimicuri care, chiar daca nu striga sus si tare ca o iubesti, s-ar putea sa o faca sa simta asta.

Pana una alta, sa ne bucuram de o autentica si banala zi de marti. Putem sa facem orice alta zi din an, cu putina iubire, speciala.

Aprilie

Complet dubios, acum cateva dimineti m-am trezit ferm convinsa ca e aprilie. O zi de aprilie putin mai calda ca de obicei, incat sa poti dormi cu geamul intredeschis, iar cand deschizi ochii, perdeaua sa adie putin de la vant. Si sa-ti fie suficient de cald si de racoare in acelasi timp incat sa nu te ridici prea repede din pat.

Complet normal, azi am "gustat" de 5 ori din zapada. In diferite intersectii, in fata unei usi si in fata unei masini. Cu cafea in mana si pe mine sau fara. Direct pe zapada sau peste o doamna si sacosele ei. Ne-am ridicat reciproc si ne-am suit in acelasi autobuz aglomerat. Fara urma de resentiment sau ceva furie in privire. Se pare ca spiritul de solidaritate functioneaza mai bine in conditii de vreme nefavorabila. Sau poate ca ingheata toate cuvintele urate.

Normal sau nu, inca nu ma obisnuiesc cu modul in care imi ingheata mainile in mod constant, cu falsitatea unora, cu zambetul altora, cu oamenii zgmotosi care vorbesc mult prea mult pentru vremea de afara, cu semi-intunericul ciudat si rece de la 6 dimineata, cu faptul ca nu am mai scris de foarte mult timp aici. Si mi se facuse asa, intr-un fel, oarecum dor.