miercuri, 15 decembrie 2010

We see things as we are

We do not see things as they are, we see things as we are.

Mi-era dor de discutiile de dimineata de la cafea si de mersul in piata dupa fete de masa, rosii si cirese.

Cand se intampla lucruri frumoase, vrem sa ii avem aproape pe cei la care tinem. Si chiar daca azi la masa un loc a fost gol, a compensat cu o discutie (doar virtuala) cu un pahar de vin (real), la fel de spumoasa, la fel de plina de mirari, interjectii, planuri de cumparat bilete de avion, amintiri, ce mai face Blani, un an care a trecut, ca o discutie face to face de dimineata sau de seara din cafenele de pe Lipscani, so foolishly.

Ne leaga de oamenii cu care petrecem timpul mult mai multe decat ne dam seama pe moment. Nu suntem calculatoare care sa functioneze perfect, fara slabiciuni si fara erori. Sau, si asa, suntem calculatoare care functioneaza cu foarte multi virusi. Virusi ce se numesc bucurie, compasiune, grija, tristete, agitatie, imi pasa, ne pasa. Dar functionam atat de frumos cu toti acesti virusi.

Si da, zilele sunt importante. Si cele mai neinsemnate. Toate, pentru ca putem sa fim, sa facem lucruri la care in mod normal nu ne-am asteptat. In orice zi; trebuie doar sa avem putin curaj si sa credem (uneori nebuneste) in ceea ce ne dorim. Si sa vedem lucrurile asa cum suntem noi, exact asa.

vineri, 3 decembrie 2010

Ceva, ceva timp

A trecut mai putin de jumatate de an de la ultimul post si mai bine de un an de la perioada in care scriam in mod constant. Asta pentru ca se intampla lucruri. Multe, multe.

Asa pe scurt: m-am "obisnuit" cu noul meu cartier, nu mai dau buzna peste vecinul de la 1, Helga e de fapt o tipa ok (avea si o carte in geanta - am vazut eu - si face gimnastica de la 3 ani - mi-a povestit ea). La anul o sa vina Bon Jovi si in fiecare zi cand imi amintesc ascult impreuna cu vecinii un album complet (incerc sa-i educ), am cunoscut oameni frumosi in lunile astea, am renuntat la oameni de prisos - pana la urma zic ca e echilibrata balanta), in seara asta mi s-a facut asa un dor nebun de redeschis blogul, la Grigore nu mai au Brasilian Nut de mult, prea mult timp (ce vremuri!!), intre timp am trecut peste perioada Starbucks si sunt in perioada Gloria Jeans - genial capucino duminica dimineata. Incerc sa fac o fapta buna in fiecare zi, si va invit si pe voi sa o faceti (da, pe imparte.ro, bineinteles), nu m-am lasat de fumat, dar m-am apucat de dans, am ajuns la sezonul 3 din Dr. House, ma gandesc sa fac blogul putin mai restrictiv, nu m-am lecuit de multe lucruri, mi-au ramas aceleasi tabieturi, mi-am pregatit patinele albe si genuchii pentru cazaturi pe gheata, ma bucur la fel de frenetic ca se apropie Craciunul. Voi ce-ati mai facut? :)

Ah, si mi-era dor de melodia asta, asa de dor.