A fost odata

Cred ca mi-era dor sa-mi ramana in minte o groaza de imagini, pentru ca apoi sa-mi revina, obsesiv, la toate cafelele din toate diminetile identice de Bucuresti:

Ploaia de sambata, asa cum nu o sa o aud niciodata de la bucataria de la etajul 1


Cei mai multi nori din lume


si aburul de dimineata, de dupa ploaie


Laica si splendoarea din iarba


Ursei, indecis ca de obicei (sa sar, sa nu sar, bine, hai ca mai bine doar ma lipesc de usa de la bucatarie poate - poate)


exista un timp pentru toate


si exista franturi de gesturi si gusturi care raman probabil impregnate pe retina noastra si care vor deveni sinonime cu "atunci cand eram mici"


usi la care nu stii daca sa bati sau sa intri


case pentru care e mereu toamna


momente de liniste si-atat

si drumuri pe care le memorezi ca la 12 ani, cand ai invatat sa mergi pe bicicleta.