Cu cine stai la masa?

Azi ma intreba cineva daca as sta la masa cu un om sarman. Raspunsul meu a fost da. Raspunsul lui a fost nu, deoarece l-ar deprima.

La cateva ore diferenta, reusesc sa ma pierd pe o strada pe care am fost ani de-a randul. Singurul care s-a oferit sa imi raspunda, politicos, la intrebarea "cum ajung la Iancului" si sa imi si arate scurtaturi pe stradute a fost un "om amarat". Genul acela de oameni care, in prima instanta iti inspira un amestec de repulsie, mila si teama. Dar care sunt mult mai binecrescuti decat multi altii cu un statut privilegiat. Genul acela de oameni care iti zambesc in timp ce vorbesc cu tine, asa cum doar putini mai fac asta azi. Oameni dupa care ma uit zilnic pe strada, in magazine, in metrou, in troleibuz si care ma binedispun instantaneu.

Raspunsul meu e in continuare da, eu chiar as sta la masa cu un om amarat, pentru ca stiu ca as avea atat de multe chestii de invatat de la el.

P.S. Aseara am visat ca ma prindeau controlorii (desi am declarat sus si tare ca de azi inainte voi merge numai pe jos) si ca tineam in brate un caine mare si negru.

N-are legatura.

E aberant doar cum reusesc sa ma ratacesc pe strazi pe care credeam ca le cunosc atat de bine.

Niste fursecuri?

Da. Deci un ceai de sunatoare si niste fursecuri cu nuca si un hamac si niste vara si niste blachita si niste cafenea si nitel vant. Si daca se poate la pachet. Acum. Urgent. Are cineva?

Calator ocazional cu card multiplu

De cand am trecut la "resedinta de iarna", am renuntat la vechi obiceiuri / tabieturi / vicii printre care si mersul zilnic cu metroul, ascultat muzica intre basarab si piata victoriei, socializare fortata de aglomeratie. Imi lipsesc.

Aveam nevoie de o schimbare si am gasit: de mai bine de o luna m-am declarat fan al mersului pe jos. Doua statii zilnic, dus si intors, tocmai bine sa ma trezesc dimineata si sa imi spal creierul seara.

Pana intr-o dimineata fatala, cand zapada de afara si, mai ales, o fata dubios de binevoitoare a vanzatoarei de bilete m-au determinat sa imi fac un card RATB. Am zis ca vreau 4 bilete, m-a intrebat duios daca nu vreau totusi un card, m-am uitat la ea, era PRIMA vanzatoare de bilete politicoasa, am zis da. Si m-am ales cu un card Multiplu pentru calatori ocazional.

Zic ca e ok, aia e, sunt calator ocazional de azi. N-a mai fost insa la fel de ok cand am inceput, ca prin minune, sa ratez toate autobuzele, sa mi se inchida toate usile in nas exact cand ziceam "gata, l-am prins, ma sui", sa adorm in statii cate 20 de minute. Si n-a mai fost deloc ok, cand, ca o incununare a perioadei mele de calator ocazional posesor de card multiplu, am tras prima cazatura, in cea mai mare balta, in fata usilor inchise in nas ale autobuzului, cu cardul meu multiplu imprastiat pe jos alaturi de continutul divers ce ma insotea: hartii, agenda, telefoane, una bucata creion dermatograf, 3 pungi de pufuleti.

Experienta mea de calator ocazional cu card multiplu a luat sfarsit mult mai devreme decat preconizam. Mie mi-aduce ghinion, clar. Deci, donez card multiplu, pentru cine se simte asa, intr-un fel anume "ocazional". Are si bonus: 3 calatorii gratis :d