Am stat de vorba azi cu doi chinezi intr-o patiserie veche in care toate merdenelele au acelasi gust, de praf.
Despre cum sa nu tradezi niciodata increderea celui de langa tine. Despre minciuni si dezamagiri, despre cum sa nu ii dai niciodata unui om caruia ii plac prapastiile o pereche de role.
Am mai mancat o merdenea si ne-am uitat cum curge aerul ala de toamna afara.
sâmbătă, 26 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
La Marita
La Marita acasa era livada cu cirese. Ma rog, avea un singur cires, dar care pentru mine era cat o livada. In iunie stiam ca daca astept cuminte in fata gardului de fier, o sa primesc sigur doi pumni de cirese. Apoi a venit si Bombonel, cainele alb si tantalau pe care i l-au furat tiganii intr-un an cu tot cu ciresele din pom.
Au trecut multi ani de atunci. O vedeam tot mai rar la poarta, dar ii mai duceam cozonaci, paine si portocale in fiecare iarna, inainte de sarbatori. Era unul dintre oamenii sub ochii carora am crescut si ne lega ceva, nici eu nu stiu bine ce. Poate ciresele alea bune.
Azi, din senin, am aflat ca nu mai e. Am intrat in curtea cu alee lunga si umbroasa, am trecut pe langa toiagul ei de lemn sprijinit de cires si mi-am luat la revedere. Si mi-am dat seama ca a fost unul dintre acei oameni care pleaca de langa noi incet, fara sa lase in urma aproape nimic.
Au trecut multi ani de atunci. O vedeam tot mai rar la poarta, dar ii mai duceam cozonaci, paine si portocale in fiecare iarna, inainte de sarbatori. Era unul dintre oamenii sub ochii carora am crescut si ne lega ceva, nici eu nu stiu bine ce. Poate ciresele alea bune.
Azi, din senin, am aflat ca nu mai e. Am intrat in curtea cu alee lunga si umbroasa, am trecut pe langa toiagul ei de lemn sprijinit de cires si mi-am luat la revedere. Si mi-am dat seama ca a fost unul dintre acei oameni care pleaca de langa noi incet, fara sa lase in urma aproape nimic.
joi, 10 septembrie 2009
Caii mei verzi
Caii mei verzi de pe peretii mei bej nu m-au parasit nici anul acesta, deci vreau sa le multumesc pe aceasta cale pentru faptul ca au fost alaturi de mine timp de 28 de ani.
Ma intreb daca atunci cand o sa implinesc varsta "fatidica" de 30 de ani o sa ma mai gandesc si o sa mai scriu despre ei. Adica da, despre caii verzi, peretii bej, etc. Habar n-am, dar stiu sigur ca 2 ani de azi inainte imi voi permite in continuare luxul sa aberez, sa imi petrec timpul cu exact acei oameni care nu uita exact acele lucruri, o sa mai haladui ceva timp prin Cafenea, o sa mai mananc floricele pana mi se face rau, o sa mai vorbesc dimineata cu cainii si o sa mai lalai aiurea cand fac mancare.
Si, pe naiba, la 28 de ani ma simt mai mica decat anul trecut pe vremea asta, la 18. Se trage de la caii verzi. Pe bune!
Ma intreb daca atunci cand o sa implinesc varsta "fatidica" de 30 de ani o sa ma mai gandesc si o sa mai scriu despre ei. Adica da, despre caii verzi, peretii bej, etc. Habar n-am, dar stiu sigur ca 2 ani de azi inainte imi voi permite in continuare luxul sa aberez, sa imi petrec timpul cu exact acei oameni care nu uita exact acele lucruri, o sa mai haladui ceva timp prin Cafenea, o sa mai mananc floricele pana mi se face rau, o sa mai vorbesc dimineata cu cainii si o sa mai lalai aiurea cand fac mancare.
Si, pe naiba, la 28 de ani ma simt mai mica decat anul trecut pe vremea asta, la 18. Se trage de la caii verzi. Pe bune!