In clasa a saptea, credea ca sunt tot intr-a sasea. Am rezolvat supararea mea cu o placinta dulce cu mere.
Cand nu reuseam sa razbesc si ma loveam cu capul de pragul de sus, ma lasa sa ma ridic singura. Dar am intels ca doar asa o sa stiu mereu cum sa nu ma mai lovesc de chestii.
Cand nu mai aveam putere sa continuam, eram acolo, unul pentru celalalt, desi modul nostru de comunicare nu atingea cuvintele. El imi facea cea mai buna supa de pui, iar eu cea mai meticuloasa curatenie in bucatarie.
Cand ne certam, taceam amandoi cateva ore, dar ne intorceam unul la altul plangand si jurand ca nu o sa ne mai certam. O faceam din nou cand se facea prea liniste in casa.
Cand el nu mai reusea sa vorbeasca, am incercat eu sa inteleg ceea ce vroia sa spuna dincolo de cuvinte. I-am promis un balansoar frumos, in curte sub pomi, doar sa vina acasa. I-am povestit despre cum venea primavara, despre cum aud lalelele ca stau sa infloreasca la noi in curte, despre cei trei caini, si despre ciuda mea ca nu i-am multumit niciodata pentru placinta aia fabuloasa.
Dincolo de cuvinte, au ramas strangerile de mana din ce in ce mai lipsite de putere si cateva priviri.
Si tot dincolo de cuvinte au ramas toate lucrurile pe care nu am mai apucat sa i le spun, locurile in care nu am mai apucat sa mergem, planurile pe care nu am mai avut timp sa le infaptuim.
A mai ramas si gustul acela de placinta dulce, cu colturile putin arse. Era intr-adevar fabuloasa.
vineri, 22 mai 2009
joi, 21 mai 2009
miercuri, 13 mai 2009
George Orwell - 1984
In 1984, lumea este "un pic" pe dos.
Orwell descrie un regim totalitar fara nicio fisura: "Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul, cine controleaza prezentul, controleaza trecutul."
Sub teroarea Fratelui cel Mare, inveti cum sa dublugandesti, cum sa te exprimi in nouvorba ("Nu vezi frumuseţea desfiintarii cuvintelor? Tu nu stiai ca Nouvorba este singura limba din lume al carei vocabular scade in fiecare an?"), de ce e bine sa nu fi impovarat de niciun fel de sentimente, de ce ar trebui sa faci parte din "Liga Tineretului Anti-sex", si, cel mai important, te prinzi de ce e bine sa nu ai nici constiinta si nici amintiri.
In Londra aceasta atat de distorsionata, Winston Smith face prima greseala, si evident cea care ii va aduce si sfarsitul. Indrazneste sa tina un jurnal (un jurnal intr-o lume in care e interzis sa iti amintesti prea multe) in care noteaza impresii zilnice, in care se nasc primii samburi de revolta impotriva a tot ceea ce inseamna Fratele cel Mare, Partidul Interior si Politia Gandirii. Si ce e mai rau e ca indrazneste sa se si indragosteasca.
Sfarsit care nu e moartea, ci doar inabusirea ultimei rabufniri de revolta, stergerea oricarei urme de constiinta si inglodarea, alaturi de ceilalti, in Sistemul constrangator si omniscient al Fratelui cel Mare.
De parca nimic altceva nu s-ar fi intamplat si nimic altceva nu ar fi existat pana in punctul in care el, Winston Smith, redevine aceeasi carte din acelasi pachet de carti de joc ciudat, in care fiecare are, in mod invariabil, aceasi valoare. Adica niciuna.
Orwell descrie un regim totalitar fara nicio fisura: "Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul, cine controleaza prezentul, controleaza trecutul."
Sub teroarea Fratelui cel Mare, inveti cum sa dublugandesti, cum sa te exprimi in nouvorba ("Nu vezi frumuseţea desfiintarii cuvintelor? Tu nu stiai ca Nouvorba este singura limba din lume al carei vocabular scade in fiecare an?"), de ce e bine sa nu fi impovarat de niciun fel de sentimente, de ce ar trebui sa faci parte din "Liga Tineretului Anti-sex", si, cel mai important, te prinzi de ce e bine sa nu ai nici constiinta si nici amintiri.
In Londra aceasta atat de distorsionata, Winston Smith face prima greseala, si evident cea care ii va aduce si sfarsitul. Indrazneste sa tina un jurnal (un jurnal intr-o lume in care e interzis sa iti amintesti prea multe) in care noteaza impresii zilnice, in care se nasc primii samburi de revolta impotriva a tot ceea ce inseamna Fratele cel Mare, Partidul Interior si Politia Gandirii. Si ce e mai rau e ca indrazneste sa se si indragosteasca.
Sfarsit care nu e moartea, ci doar inabusirea ultimei rabufniri de revolta, stergerea oricarei urme de constiinta si inglodarea, alaturi de ceilalti, in Sistemul constrangator si omniscient al Fratelui cel Mare.
De parca nimic altceva nu s-ar fi intamplat si nimic altceva nu ar fi existat pana in punctul in care el, Winston Smith, redevine aceeasi carte din acelasi pachet de carti de joc ciudat, in care fiecare are, in mod invariabil, aceasi valoare. Adica niciuna.
marți, 12 mai 2009
Adiacent si / sau important
Cu un blog e simplu. Schimbi layout-ul, cateva modificari pe ici pe acolo, stergi / adaugi oameni noi in blogroll si tot asa. Pastrezi doar ce e cu adevarat important, si elimini tot ce e redundant. Sau nu iti face placere. Sau te scoate din sarite. Sau pur si simplu nu iti provoaca nimic, pozitiv sau nu.
Cu tine e mai greu. Pentru ca tu nu vrei practic doar un redesign, ci ceva mai mult. Se spune ca daca vrei sa ajungi departe, sa iti iei colegi de drum. As completa colegii potriviti de drum.
Tocmai asta e una dintre partile importante din toata re-calcularea asta. Ca nu stii cat de potriviti sunt insotitorii. De fapt, nu le-ai mai facut un check de mult timp si ai impresia ca o mare parte din ei nu mai intunesc nici macar o mica parte din atributele alea de inceput care te-au facut sa ii iei cu tine.
Si aici nu ma refer doar la oameni. Poate fi vorba de orice. De activitati care iti mananca timpul, de locuri in care mergi, de lucruri pe care le faci doar pentru ca trebuie, de oameni cu care te intalnesti "pentru ca asa e frumos". Cateva saptamani, un an, si iti dai seama ca scapi din vedere punctul din care ai pornit si cel incotro te indrepti. Pentru ca esti mult prea ocupat cu tot ce e adiacent. Adiacent, dar nu important pentru tine. Adiacent, dar care nu iti face placere.
Oameni cu care iti dai seama ca nu mai semeni sau nu mai aveti aceasi scara de valori, lucruri care nu iti aduc niciun fel de beneficiu (nu ma refer la cele materiale, pentru ca inca ma mai incanta de o mie de ori mai mult satisfactia de a fi facut un lucru asa cum consider eu ca este bine si corect decat recompensa pentru el), toate acestea ar trebui eliminate.
Scopul final este de a reincepe sa vezi mai clar ceea ce te face pe TINE multumit. Pentru ca la un moment dat, din cauza atator situatii / lucruri /conjuncturi adiacente, dimineata te trezesti orb si nu mai poti vedea ceea ce visezi noaptea.
Cu tine e mai greu. Pentru ca tu nu vrei practic doar un redesign, ci ceva mai mult. Se spune ca daca vrei sa ajungi departe, sa iti iei colegi de drum. As completa colegii potriviti de drum.
Tocmai asta e una dintre partile importante din toata re-calcularea asta. Ca nu stii cat de potriviti sunt insotitorii. De fapt, nu le-ai mai facut un check de mult timp si ai impresia ca o mare parte din ei nu mai intunesc nici macar o mica parte din atributele alea de inceput care te-au facut sa ii iei cu tine.
Si aici nu ma refer doar la oameni. Poate fi vorba de orice. De activitati care iti mananca timpul, de locuri in care mergi, de lucruri pe care le faci doar pentru ca trebuie, de oameni cu care te intalnesti "pentru ca asa e frumos". Cateva saptamani, un an, si iti dai seama ca scapi din vedere punctul din care ai pornit si cel incotro te indrepti. Pentru ca esti mult prea ocupat cu tot ce e adiacent. Adiacent, dar nu important pentru tine. Adiacent, dar care nu iti face placere.
Oameni cu care iti dai seama ca nu mai semeni sau nu mai aveti aceasi scara de valori, lucruri care nu iti aduc niciun fel de beneficiu (nu ma refer la cele materiale, pentru ca inca ma mai incanta de o mie de ori mai mult satisfactia de a fi facut un lucru asa cum consider eu ca este bine si corect decat recompensa pentru el), toate acestea ar trebui eliminate.
Scopul final este de a reincepe sa vezi mai clar ceea ce te face pe TINE multumit. Pentru ca la un moment dat, din cauza atator situatii / lucruri /conjuncturi adiacente, dimineata te trezesti orb si nu mai poti vedea ceea ce visezi noaptea.
Sweet responsability
"Friendship is always a sweet responsability, never an opportunity."
Adica azi prefer sa fiu "responsabila" pentru cativa, decat sa fiu o oportunitate pentru restul.
Presupun ca si maine la fel;)
Adica azi prefer sa fiu "responsabila" pentru cativa, decat sa fiu o oportunitate pentru restul.
Presupun ca si maine la fel;)
marți, 5 mai 2009
Highlights
In trecutul fiecarei femei in varsta care ma calca pe picioare pentru un scaun liber dimineata in troleibuz exista o poveste de dragoste.
In fiecare replica scurta pe mess exista setea de o conversatie reala cu o cafea buna in loc de monitor in fata.
In replica cu zambet muncitorului la drumuri "daca nu am fost la scoala, acum sap" nu e intotdeauna doar intentia de a te agata ci o replica simpla, de la un om simplu.
In balconul de pe Victoriei cafeaua bauta in miros de roti de cauciuc amestecat cu ploaie are ceva din nepasarea unui mut intr-o lume de hiper-sociali.
Fiecare nimic zilnic are o oglinda. Prin care trebuie sa privesti.
In fiecare replica scurta pe mess exista setea de o conversatie reala cu o cafea buna in loc de monitor in fata.
In replica cu zambet muncitorului la drumuri "daca nu am fost la scoala, acum sap" nu e intotdeauna doar intentia de a te agata ci o replica simpla, de la un om simplu.
In balconul de pe Victoriei cafeaua bauta in miros de roti de cauciuc amestecat cu ploaie are ceva din nepasarea unui mut intr-o lume de hiper-sociali.
Fiecare nimic zilnic are o oglinda. Prin care trebuie sa privesti.
luni, 4 mai 2009
Intrebarile de luni 7 - Cea mai veche amintire
Care e cea mai "veche" amintire a ta?
Desenele cu carioca pe tablia patului sau tortul in forma de arici cu ghimpi de ciocolata de la 3 ani. Astea sunt ale mele, cele mai "vechi" amintiri. Ale tale care sunt? :)
Sursa foto: deviantart.com
Desenele cu carioca pe tablia patului sau tortul in forma de arici cu ghimpi de ciocolata de la 3 ani. Astea sunt ale mele, cele mai "vechi" amintiri. Ale tale care sunt? :)
Sursa foto: deviantart.com