Dimineti tarzii. Tarzii de tot. Tarabele pline de mandarine si cativa oameni infriguratii. Statia de 300. Goala. Mancarea la care ravneam de aproape o saptamana cu condimente de tot felul si semintele de pin la sfarsit. Strazile pustii, cu un strat fin de zapada, si trotuare pe care nu a calcat decat mirosul de inceput de seara, cand se amesteca oameni si umbre in urme de lumina. Frigul de 10 seara si nasul inghetat. Maini calde. Si senzatia de perfectiune.
duminică, 28 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
Vodanet Old Team Christmas Party
Pentru ca imi era dor de fostii colegi si pentru ca cele mai frumoase petreceri au fost impreuna cu ei, ma gandisem eu, deja cu ceva timp in urma, sa duc mai departe traditia petrecerilor de Craciun impreuna.
Desi am auzit de nenumarate ori fraze de genul "nu iti face prieteni la locul de munca", "nu e bine sa iesi cu subalternii", ei uite, se pare ca ceea ce am facut a fost bine pana la urma.
Am rememorat zilele petrecute aproape doi ani in acelasi loc, intamplari vesele, momente grele prin care am trecut, dar din care toti am invatat cate ceva si am ramas cu multi, foarte multi prieteni.
Le multumesc tuturor celor care au venit si sper sa ne revedem si anul viitor, in aceeasi formatie!
P.S.: Multumiri speciale Adrianei si Sorinei, fara de ajutorul carora petrecerea nu ar fi iesit la fel.
Desi am auzit de nenumarate ori fraze de genul "nu iti face prieteni la locul de munca", "nu e bine sa iesi cu subalternii", ei uite, se pare ca ceea ce am facut a fost bine pana la urma.
Am rememorat zilele petrecute aproape doi ani in acelasi loc, intamplari vesele, momente grele prin care am trecut, dar din care toti am invatat cate ceva si am ramas cu multi, foarte multi prieteni.
Le multumesc tuturor celor care au venit si sper sa ne revedem si anul viitor, in aceeasi formatie!
P.S.: Multumiri speciale Adrianei si Sorinei, fara de ajutorul carora petrecerea nu ar fi iesit la fel.
luni, 15 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
Preturi si oameni
Vroiam sa scriu depre renii din curte la care ma uit in fiecare dimineata, despre Rudolph, despre faptul ca a inceput sa miroasa a Craciun din ce in ce mai tare in fiecare seara, despre gheata si dans, despre ceai de zmeura si prajituri cu vanilie, despre manusile colorate la care ma tot uit prin vitrine, despre partiturile cu Jon, despre prieteni vechi si amintiri frumoase.
Insa, o sa scriu despre oameni care se schimba, despre "reactii cumparate", despre pretul pe care trebuie sa il platesti pentru aproape orice. Pretul pentru a nu muri pe coridoarele unui spital inainte de sarbatori, pretul pentru a se uita cineva la tine atunci cand te simti rau, pretul pentru o vorba buna, pentru o simpla privire care sa iti insenineze ziua.
Pretul pentru a pastra oamenii de langa tine asa cum i-ai cunoscut si asa cum ai crescut langa ei, pretul pentru a-i face pe ceilalti sa vada dincolo de zambetele de convenienta din fiecare dimineata, pretul pentru a nu-ti lasa prietenii sa se transforme in simple cunostiinte, pretul pentru sinceritatea din vorbele celorlalti.
Nu imi place sa cumpar astfel de lucruri. Si nici nu am de gand sa o fac. Prefer sa cumpar doar manusile alea colorate la care ma tot uit. Restul ar trebui sa vina de la sine, din simplul fapt ca sunt oameni. Dar, cum zicea cineva, ar fi bine sa ma trezesc, nu pot salva lumea azi. Si nici maine. Si nici poimaine probabil.
Nu pot schimba oamenii si nu le pot pretinde ceea ce nu pot oferi. Gratuit, din inima. Pentru ca, asa cum ziceam, nu am de gand sa cumpar astfel de lucruri.
Si totusi, vroiam sa scriu doar despre reni. Si despre Craciunul care se apropie. Si despre cel mai frumos cadou pe care il poti face oricui, in fiecare zi: un zambet.
Si e gratuit.
Insa, o sa scriu despre oameni care se schimba, despre "reactii cumparate", despre pretul pe care trebuie sa il platesti pentru aproape orice. Pretul pentru a nu muri pe coridoarele unui spital inainte de sarbatori, pretul pentru a se uita cineva la tine atunci cand te simti rau, pretul pentru o vorba buna, pentru o simpla privire care sa iti insenineze ziua.
Pretul pentru a pastra oamenii de langa tine asa cum i-ai cunoscut si asa cum ai crescut langa ei, pretul pentru a-i face pe ceilalti sa vada dincolo de zambetele de convenienta din fiecare dimineata, pretul pentru a nu-ti lasa prietenii sa se transforme in simple cunostiinte, pretul pentru sinceritatea din vorbele celorlalti.
Nu imi place sa cumpar astfel de lucruri. Si nici nu am de gand sa o fac. Prefer sa cumpar doar manusile alea colorate la care ma tot uit. Restul ar trebui sa vina de la sine, din simplul fapt ca sunt oameni. Dar, cum zicea cineva, ar fi bine sa ma trezesc, nu pot salva lumea azi. Si nici maine. Si nici poimaine probabil.
Nu pot schimba oamenii si nu le pot pretinde ceea ce nu pot oferi. Gratuit, din inima. Pentru ca, asa cum ziceam, nu am de gand sa cumpar astfel de lucruri.
Si totusi, vroiam sa scriu doar despre reni. Si despre Craciunul care se apropie. Si despre cel mai frumos cadou pe care il poti face oricui, in fiecare zi: un zambet.
Si e gratuit.